Serialul Broadchurch

bună dimineaţa,

dacă eu aş fi dormit noaptea asta.

dintr-o confuzie fericită noaptea de azi nu a fost destinată somnului, ci …

serialul Broadchurch din 2013 , care are numai 8 episoade şi pe care vi-l recomand nici nu ştiu cum să spun, nu că vi-l recomand, vi-l impun. şe ştie că englezii au o înclinaţie congenitală pentru disimulare, mister, intrigă şi aventură. da,da, da – Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, doar că treaba aici e un pic mai nuanţată, pentru că acţiunea din Broadchurch te predispune la conexiuni mai ample, mai profunde şi mai focalizate. serialul declanşează printr-un eveniment ieşit din comun descoperirea şi  redarea frescii  unei comunităţi dintr-un mic orăşel britanic. nu prea vreau să fiu spoiler alert, de asta nu pot spune mai mult.

ţin să precizez că încă mult timp îmi va rămâne gustul de masterpiece în terminaţiile neuronale. acţiunea  cucereşte prin suspans şi originalitate, dar elementul surpriză nu este nici pe departe asul din mânecă pe care mizează serialul. motivele, temele, amploarea macro şi microcosocială pe care reuşeşte să le cuprindă în el Broadchurch sunt uimitoare, constiituind o excelentă temă de gândire şi regândire.

poate e devină nesomnul sau eroii romantici, cu trăsături excepţionale care acţionează în situaţii excepţionale si care nu au nevoie de echipament de protectie, sau poate încă sunt sub impresia halucinantă a serialului, dar îl recomand cu insistenţă tuturor şi dacă simţiti că meritaţi o recompensă, acordaţi-v-o, indiferent de câte alte treburi aveţi pe cap.

eu la 8 dimineaţa terminasem toată cafeaua din casă şi fugeam la magazin să-mi mai cumpăr. acuma mă duc să mai învăţ şi să mănânc vişine. I push my boundaries. That’s the only way that I’m able to overcome them.

vizionare plăcută!